Drepturile persoanelor cu dizabilitati

            Sa comentam Legea nr.488/2006

            In 2006 s-a publicat o Lege a Persoanelor cu Dizabilitati, lege care specfica la Art.1 ca “Prezenta lege reglementează drepturile şi obligaţiile persoanelor cu handicap acordate în scopul integrării şi incluziunii sociale a acestora.”…frumos spus, se vede ca paramentarii nostrii au stofa de poet (exista o zicere a ultimilor ani care parodiaza un vechi proverb “romanul s-a nascut infractor iar in puscarie a devenit poet”). Sa revenim la Lege…aceasta lege prezinta lucruri frumoase, ne povesteste de cum o sa fie in viitor, cum toate autoritatile statului o sa amenajeze rampe, spatii de parcare, o sa ceeze fel de fel de programe de incluziune sociala, guvernul o sa adopte o serie de facilitati fiscale destinate angajatorilor pentru a include in campul muncii cat mai multe persoane cu handicap si multe alte lucruri frumoase care arata bine doar pe hartie.

            Sa luam pe rand prevederile acestei legi si sa comentam utilitatea, posibilitatea de punere in practica a textului legii, nivelul de aplicabilitate la care ne aflam astazi si sa vedem daca se pot gasii solutii mai bune.

            Sanatate si recuperare… un subiect foarte delicat avand in vedre starea generala a sistemului medical din tara noastra… sistemul e bolnav grav.

            Eu insumi am stat in spital aproape 2 ani imediat dupa ce am suferit accidentul in 2001. Dupa aceasta lunga experienta am dezvoltat o scarab profunda fata de conditiile de cazare, comportamentul personalului medical si nu in ultimul rand fata de modul de tratare si de know-how-ul fata de acest tip de afectiune.

            Programe de recuerare petru persoanele cu dizabiitati momentan nu exista, cel putin in orasul unde locuiesc eu, iar daca optezi pentru un cabinet particular vei fi tratat si taxat la fel ca babele simandicoase de oras care vin la tratament pentru un junghi in coaste sau mai rau, ca duduile care vin la tratamente de tonifiere musculara contra celulitei.

            Se fac unele exceptii din partea unor fundatii care incearca din rasputeri sa creeze programe de recuperare si reintegrare in societate a persoanelor cu dizabilitati dar din nefericire bugetele sunt limitate iar beneficiarii sunt din ce in ce mai putini.

            Se mai poate opta si pentru varianta statiunlor balneare dar si acolo conditiile de cazare uneori lasa de droit iar mai nou hotelierii evita acest tip de servicii pentru ca nu isi primesc la timp banii din partea statului.

            Deci in concluzie pentru aceasta sectiune din lege … multumim pentru serviciile medicale care sunt sub orice critica, si … multumim pentru programele de recuperare care nu exista.

            Sectiunea Educatie…

Inca odata lucrurile sunt prezentate frumos dar in realitate nu exista. Cartile brai sunt inexistente, copii cu dizabilitati mentale sunt disciminati si evitati la inscrierea in scolile comune, iar pentru utilizatorii de scaun rulant rampele sunt inexistente sau inaccesibile (unghi de 20-45 grade) sau sa nu vorbim despre wc-uri adaptate sau de laboratoare sau alte facilitate in interiorul institutiilor.

Se vorbeste in lege despre cursuri de formare profesionala… acolo unde exista, ori nu sunt adaptate cerintelor pietii muncii, ori nu sunt adaptate tipurilor de handicap, ori mai rau, se tin in interiorul unor cladiri inaccesibile pentru utilizatorri de scaun rulat (deseori la etajul 3 intr-o cladire industriala cu trepte abrupte).

            Din experienta proprie va pot spune ca, sa urci pe scari pana la etajul 3 purtat pe brate de cativa colegi de clasa mai musculosi este o aventura plina de adrenalina dar care te poate costa viata.

            Sectiunea Locuinta este oarecum “la misto”. Textul legii este scurt, ambiguu si nu ofera nimic, asta datorita fatului ca, probabil, legiuitorul s-a gandit ca autoritatile locale, colegi sai din provincie nu o sa fi capabili intelectual si financiar pentru asemenea facilitati destinate persoanele cu dizabilitati.

            O solutie pentru a satisface cererea de locuinte pentru persoane cu handicap ar fi realizarea unor proiecte de genul parteneriatelor public-private, unde autoritatile locale sa vina si sa ofere un set de servcii cu titlu gratuit sau chiar terenul de sub cladirile nou construite, iar dezvotatorul se obiga sa doneze autoritatilor locale, locuintele de la parter complet adaptate nevoilor persoanelor cu dizabilitati.

            Sectiunea Cultura, Sport, Turism, plaseaza o gramada de atributii in carca autoritatilor locale care la randul lor cand vine vourba de accesibilizarea muzeelor, stadioanelor, obiectivelor turistice, fac fix ZERO. Cate din obiectivel turistice din tara noastra sunt accesibilizate, cate stadioane au locuri speciale destinate utilizatorilor de scaun rulant sa nu mai fie nevoiti sa intre pe pista de alergare, cate muzee au lifturi sau cel putin benzi rulante, cate concerte si spectacole primesc autorizatie de functionare numai daca se obliga sa creeze spatii pentru utilizatorii de scaun rulant?...intrebari la care nicio autoritate din Romania nu poate sa raspunda.

Ca o mica paranteza vreau sa povestesc peripetiile mele relativ la concertele in aer liber. Am participat la cateva concerte in aer liber organizate cu ocazia Zilelor Craiovei sau Zilelor Berii. De fiecare data organizatorii au fost surprinsi de prezenta unei persoane in scaun rulant si s-au balbait teribil cand am solicitat un loc adecvat pentru conditia mea. Prima data am fost plasat intre scena si gardul de protectie, am fost in primul rand … am vazut pe Tudor Chirila si pe Adrian Despot de la 2 metri distanta dar in acelasi timp i-am si injurat pe amandoi (scuze baieti!) atunci cand bagau “basul si cu toba mare” de vibrau plamanii in mine penru ca la alti 2 metri de mine, stanga/dreapta, erau niste boxe cat Casa Poporului de la al caror vuiet duduia toata Bania. Altadata am reuntat la sprijinul acordat de organizatori si am mers cu grupul meu de prieteni in mijlocul multimii. NU AM VAZUT NIMIC in afara de blugi stramti pe funduri bombate, fuste scurte, mucuri de tigara aprine in bezna noptii si mizeria de pe joc … mai tarziu, acasa am vazut si urme de pantofi pe pantaloni pana aprope de genichi, ce bafta ca nu imi simt picioarele. In urma acestor experiente am decis sa nu mai merg la concerte si sa stau cumntel acasa.

Sectiunea Transport prevede o serie de facilitati care in multe dintre orasele patriei sunt inexistente. Spre exemplu, ma intreb, cate statii de metrou sunt accesibilizate, cate gari sunt accesibilizate, cate refugii de tramvai sunt accesibilizate si mai ales cate firme de taxi au masini adaptate sa preia un scaun rulant???? Raspunsurile le gasti si voi in viata de zi cu zi.

Sectiunea Asistenta Juridca ofera informatii referitoare la obtinerea dreptului de administrare a bunurilor persoanei cu dizabilitati, de catre rude prieteni sau chiar institutii ale statului atunci cand persoana cu dizabilitati este instiutionalizata.

Sectiunea Facilitati este ce mai importanta din punct de vedere financiar. Persoana cu dizabilitati este scutita de la plata impozitului pe venituri de natura salariala, impozitului pe cladiri si terenuri, taxe pentru autovehicule adaptate handicapului, taxe de eliberare a autorizatiilor de functionare in cazul desfasurarii de activitati economice gen PFA, taxe hoteliere, rovinieta si de la plata dobanzii pentru niste credite care nu le ofera nimeni.

Sa le luam pe rand…

·         impozit pe salarii… marea majoritate a utilizatorilor de scaun rulant nu prea lucreaza, aceasta datorita lipsei unei piete a muncii destinata lor.

·         Scutirea de la plata impozitului pe cladiri si terenuri este apa de ploaie pentru ca multi dintre noi nu au proprietati de acest gen, sau in cazul in care se doreste transferul unor proprirtati din patrimoniul familiei in patrimoniul persoanei cu handicap, birocratia e mare, costisitoare si in general nu se merita.

·         Scutire de la plata taxei pentru autovehicole adaptate; orbii, surzii, tetraplegicii si persoanele cu handicap mental nu pot beneficia de o asemenea facilitate pentru ca desi detin proprietatea asupra unor autovehicule de care se folosesc cu ajutorul insotitorilor, aceste autovehicole nu fac subiectul unor adaptari conform handicapului si deci autoritatile locale resping acordarea acestei facilitati.

·         Scutire de a plata taxe pentru elibrarea autorizatiei de functionare in cazul desfasurarii unor activitati economice este o prevedere OK asta numai daca sunt disponibile si o serie de cursuri de reorientare profesionala si instruire a persoanelor cu handicap in senul demararii unor businessuri adaptate handcapului.

·         Prevederea ce face referire la achitarea dobanzii de la bugetul ANPH este o promisiune desarta pentru ca bancile evita astfel de credite, persoanele cu handicap nu au venitui care sa asigure plata unor credite de o asemenea valoare iar birocratia este uriasa. Sunt curios cate persoane au beneficiat de astfel de credite…

Ultima sectiune de drepturi, Asigurarea Continuitatii in Masurile de Protectie este doar un text undeva pe  hartie, din momentul in care persoanele cu dizabilitati sunt luate in evidenta toata lumea, autoritatile, uita de aceasta categorie sociala.

IN CONCLUZIE

Avem mute drepturi pe hartie si foarte putine de care sa ne putem bucura in viat reala. 

Viata merge inainte …

Chiar de esti copil sau adult in adevaratul sens al cuvantului, viata iti poate oferi surprize neplacute la orice pas.

Copil fiind, te joci, razi, te veselesti facand nazbatii cu prietenii tai … naivitatea varstei, bucuria momentuli te imping sa faci lucruri care iti pot pune in pericol integritatea fizica sau chiar viata. Cati dintre noi nu am facut tampenii spunand in sinea noastra ”lasa ca nu o sa mi se intample mie”. Unii au noroc, altii ba..

Ca adulti suntem focusati pe grijle de zi cu zi … alergam ca furnicile uitand uneori de cei din jur si chiar de noi insine, ei bine, momentele astea de deruta sau de lipsa de atentie pot duce deseori la accidente… rutiere, de munca sau chiar unele banale .. cum zic unii “din prostie”.

Ca esti copil neastamparat sau ca esti un adult aflat intr-un moment nefast, te poti regasi pe patul unui spital unde un doctor vine si cu o privire grava iti spune verdictul “Traumatism Vertebro Medular”.

Habar nu ai ce e aia, cu ce se mananca, cum se trateaza sau ce o sa urmeze … nu stii decat ca nu simti si nu poti misca o buna parte a corpului. Zile trec. In jurul tau in acel salon de spital vezi si alte personae in aceeasi situatie ca tine, incepi sa socializezi, schimbati idei si povestiti fiecare “cum s-a intamplat”.

Incet incet iti faci o idee despre ceea ce inseamna un Traumatism Vertebro Medular si incepi sa iti faci planuri …cand ajungi acasa, ce tare o sa fi cand o sa scapi din asta. Trec zile, trec luni…. Nu se schimba nimic cu starea ta. Unii cad in depresie, altii trag de ei sa mearga mai departe…numai tu si tipul tau de caracter te pot duce intr-o tabara sau alta. Dupa luni sau poate chiar ani de lupta si disperare unii isi acepta conditia de persoana cu dizabilitati si incep sa priveasca viata dintr-o noua perspectiva, altii refuza sa accepte aceasta conditie si poate chiar infuentati de prieteni sau de familie incep sa creada in minuni si in promisiuni desarte.

Cred ca majoritatea dintre voi au vazut pe Facebook genul de postari “Haideti sa il ajutam pe X-ulescu sa mearga din nou”. Prieteni …daca X-ulescu are Traumatism Vertebro Medular si este paralizat iar medcii care l-au tratat nu mai pot face nimic aici in tara inseamna ca X-ulescu nu mai poate evolua … verdictul e definitiv.

Se strang sume de bani aiurea de care profita diversi sarlatani din tara sau din strainatate … lucrurile sunt impachetate si livrate intr-o mata aurie facandu-i pe cei neavizati sa creada ca se poate intmpla o minune.

Daca nu se strang bani altii ne indeamna sa ne rugam pentru X-ulescu sa se faca bine, ca Doamne Doamne il va ajuta….nimic mai fals. Doamne Doamne putea sa evite o asemenea tragedie, dar ce sa faci, “softul” omenirii mai are si erori.

 sa va spun sincer ca am trecut prin ambele experiente … mi s-a propus sa “strangem bani si-i impartim”, am refuzat categoric. Am cautat remedii si in stranatate cand aparuse in 2006-2009 febra celulelor stem. Chinezii promiteau marea cu sarea sus pe zidul chinezesc, rusii prezentau o cucerire a lui Marte iar americanii mareau miza mult mai mult decat chinezii si rusii la un loc, si asta la un pret infim de 30.000 USD. Am decis sa iau legatura cu americanii de la Medra INC, o clinica privata care mi-a trimis si o serie de acte si marturii cum ca ei sunt cei mai buni. Timpul a dovedit ca toata afacerea era o inselatorie iar astazi sunt bucuros ca nu am luat o decizie pripita.

Experienta cu Doamne Doamne s-a intamplat sa o traiesc datorita faptului ca fac parte dintr-o familie cu frica de Dumnezeu si astfel era sa ajung la un popa care vindeca pulimea calcandu-i in picioare si facandu-i sa nu mai sufere de nicio afectiune. Cred ca metoda ar fi fost valabila si pentru mine … chiar fatala ..AAAmiiin….

Deci concluzia e ca viata te duce in situatii diverse, care ulterior, cand privesti inapoi, te bucuri ca ai fost indeajuns de inspirat si ai luat decizii care te-au tinut in viata.

Trecand peste expriente si experimente de tot felul individul care si-a acceptat calitatea de Persoana cu Dizabilitati ajunge sa priveasca in jurul sau si sa decopere o noua lume. Vechii prieteni dispar teptat treptat, distractiile obijnuite devin acum imposibile, scarile devin munti iar societatea e mult mai ciudata.

Cei cu putin noroc reusesc sa pastreze langa ei un numar restrans de prieteni asta si cu ajutorul membrilor familiei din care fac parte.

Cei cu noroc mai mult, au sansa sa fie contactati de catre o fundatie (Fundatia Motivation  in cazul meu) si sa li se propuna un stagiu de “viata independenta” si prin aceasta sa li se ofere o viziune ampla catre noi perspective.

Dintr-o astfel de experienta eu personal am constientizat faptul ca Viata Merge Inainte si am devenit ceea ce sunt azi….un tanar plin de viata, proaspat casatorit, cu o gramada de planuri si gata oricand de noi prvocari. Avand mereu o atitudine pozitiva, cei imobilizati intr-un scaun rulat pot avea deseori o perceptie diferita, poate mai inteleapta uneori, asupra societatii in care traim. Noi ca indivizi suntem de altfel capabili de lucruri marete, putem fi avocati, arhitecti, contabili, manageri si chiar mai mult, vezi cazul presedintelui American Franklin D. Roosevelt, diferenta o face societatea in care traim.

Asadar …viata merge inainte cu bune si cu rele si este de datoria noastra sa devenim persoane utile societatii si nu o pacoste sau chiar o problema sociala. Avand anumite dizabilitati nu ar trebui sa ne lasam coplesiti de situatiile in care ne aflam ci trebuie sa fim puternici si ambitiosi iar prin asta sa ne auto motivam si sa evoluam intelectual, moral, professional si nu in ultimul rand social.

De ce blogging?

            Pentru că automobile….glumesc evident :P

Am decis să scriu acest blog pentru a lansa în spațiu virtual câteva idei, provocări dar și unele proiecte de interes public sau specifice unui public țintă.             O să încep cu câteva articole despre situația persoanelor cu dizabilități din România având în vedere ca sunt o persoană cu dizabilități și deseori mă confrunt cu situații care în 2016 ar trebui să fie de domeniul trecutului.            Nu am să scriu aceste articole din frustrare sau pentru că sunt răutăcios și vreau să arăt cu degetul diverse persoane sau autorități dar am să le bat obrazul “rușinică!”.            Sunt trist și dezamăgit de multe lucruri din țară noastră dar promit că o să scriu și articole în care o să arăt și laud lucruri bune și frumoase.

Și totusi, “ De ce blogging?” ?

E o idee relativ veche dar totuși cred că se poate transforma în ceva plăcut, distractiv și de ce nu, folositor pentru societate. Multe lucruri se pot schimba atunci când se adună la un loc idei, oameni cu inițiativă și autorități competente, de aceea aștept viitorii cititori să propună idei, să-mi lase comentarii și propuneri pentru eventuale campanii în spațiul virtual.